CORPUL MEU

• Autoatingerea

  Felul de a fi propriu unei persoane este exprimat de corpul sãu.Suntem evaluati si, la rândul nostru, evaluãm pe altii mai cu seamã dupã maniera în care corpul exteriorizeazã trãirile interioare, atitudinile si caracterul.
  Corpul exteriorizeazã personalitatea. .”Sunt corpul meu” si  „nu am un corp” spune Vera Birkenbihl, directoarea Institutului German de Studii Cerebrale, propunând o optiune culturalã între aspiratia occidentalã "de-a avea" si cea orientalã "de-a fi". Cu cât este mai puternicã prima orientare, cu atât omul percepe mai slab si întelege mai putin semnalele emise de propriul corp sau de corpurile altora. Când nu-si mai întelege trupul, omul tinde sã resimtã lipsa armoniei interioare. Nu mai este împãcat cu sine si „nu mai este” corpul sãu, ci doar „are un corp”, pe care tinde sã-l neglijeze. Unei persoane care nu devine constientã de semnalele emise în limbajul propriului trup îi va fi greu, poate chiar imposibil, sã perceapã si sã interpreteze satisfãcãtor semnalele emise de trupurile altor persoane. De pildã, gestul de a-si musca buzele poate semnifica nervozitate sau disconfort. Pentru a întelege cu adevãrat acest lucru, avem nevoie sã percepem noi însine semnificatia acestui semnal, exact în momentul în care îl emitem. Înregistram ceea ce simtim si abia dupã aceea vom putea presupune ce simte si altcineva care îsi muscã nervos buzele.
  
  
   Autoatingerea este gestica prin care tindem sã refacem contactul cu propriul corp, de cele mai multe ori in mod inconstient. Cele mai multe autocontacte imitã situatiile în care ne-ar atinge tandru alte persoane.
   Practic, orice autoatingere are ca efect faptul cã ne simtim imediat ceva mai siguri pe noi, ceva mai protejati. Majoritatea autocontactelor se realizeazã între mânã si cap; ne sprijinim fruntea, bãrbia sau tâmpla, ne atingem fugar gura, bãrbia sau buzele, ne trecem mâna prin pãr sau ne scãrpinãm în treacãt nasul, urechea. Scãrpinarea cefei, trasul de urechi sau ducerea mâinii la gurã, nas sau gât trãdeazã conflicte interioare, perplexitate sau jenã. Când avem un sentiment de neajutorare si nu ne atingem propriul corp, manifestãm oricum tendinta de a ne agãta de obiecte; ne tinem de un nasture, de tivul hainei sau de aproape orice alt obiect aflat întâmplãtor în preajmã.
  
   Unele autocontacte tind sã joace chiar rolul unui scut protector: ne încrucisãm bratele la piept, încrucisãm picioarele, prindem o mânã cu cealaltã, ne mângâiem fruntea sau crestetul capului. Uneori, ne prindem genunchii cu mâinile ca si cum am îmbrãtisa o altã persoanã, care ne oferã sprijin si protectie. Ne asezãm chiar capul pe genunchi, sprijinindu-ne cu totul pe acea iluzorie altã persoanã. Numeroase autoatingeri au destul de strãvezii conotatii erotice. De pildã, femeile se pot atinge pe ele însele, sugerând în mod inconstient cât de mult le-ar plãcea sã fie atinse; îsi mângâie pãrul, îsi ating tandru fata, îsi umezesc buzele cu limba sau îsi ating coapsele si picioarele.
   Traversarea unor situatii de stres sau de conflict creste nevoia de autoatingere. Dupã cum pãrintii ne-au mângâiat sau nu în situatiile delicate din copilãrie, la maturitate ne vom oferi singuri tandretea si protectia de care avem nevoie în momentele grele.
   Gestul de încrucisare a bratelor pe piept, desi se constituie ca un fel de perete sau barierã cu rol de închidere si apãrare a trupului si a organelor vitale, are adesea si un puternic efect de linistire si de asigurare prin autoatingere. De aici si dificultatea de a reprima tendinta de a-l folosi.
  

    Trupul este fiziologia

  Trupul este însasi fiziologia, iar fiziologia e calea cea mai scurta pe care o avem la dispozitie pentru a schimba rapid o stare interioara, o emotie si chiar o maniera de a gandi. De regula, atunci cand adoptam o fiziologie entuziasta si încrezatoare, vom simti aproape automat si starea specifica interioara, careia ii este asociata si pe care o induce. Dimpotriva, daca vom adopta o fiziologie tipica pentru starea de oboseala, tristete sau depresie, cu umerii cazuti, capul plecat si privirea stinsa, vom simti, de asemenea, ca starea sufleteasca si gândirea vor tinde sa o urmeze. Cand luam poza unei persoane obosite, exact ca atunci când ne autosugestionam, 
  spunandu-ne ca suntem rupti de oboseala, nu facem altceva decât sa cream si sã întretinem reprezentarile interioare ale oboselii.
   Pe de o parte, fiziologia noastra si, pe de alta parte, trairile si reprezentarile noastre interioare sunt strans legate între ele, în asa fel încat, daca modificam una, aproape automat, o modificam si pe cealalta. Practic, ori de câte ori operam schimbari în fiziologie, respiratia, postura, expresia faciala, gestica, volumul si tonul vocii, tonusul muscular etc.  ne putem schimba imediat si starea sufleteasca sau tiparele de gandire. Trupul ramane cheia schimbarilor emotionale si mentale rapide:
   "Nu existã minte, exista doar trup si ...nu existã trup, existã doar minte. afirma Anthony Robbins"
   Practic, fiecare emotie pe care am trait-o vreodata a fost imprimata si exprimata într-un fel specific doar ei de catre fiziologie. Nici nu putem trai cu adevãrat o emotie nouã, fãrã o schimbare adecvata a fiziologiei.
  Sa începem cu expresia faciala. Cand traim o anume emotie, ea se imprima în expresia fetei. De pilda, cand ne bucuram, fata se însenineaza si zambetul înfloreste pe buze. Ne întristam si fata se întuneca, iar lumina din priviri se stinge. Cu timpul, între emotia traita repetat si expresia faciala asociata ei se stabileste o stransa legatura. Astfel, reciproca devine si ea valabila, în sensul ca, atunci când fata va configura voluntar o anume expresie, emotia asociata acesteia va tinde sa se imprime în minte si în suflet. De pilda, atunci când ne vin în minte amintiri placute, zambetul va tinde sa ne inunde chipul, iar atunci când zambetul inunda chipul, amintirile placute vor tinde de la sine sa revina în minte. Dacã cei 80 de muschi distincti ai fetei cuiva s-au obisnuit deja sã exprime mai curand plictiseala, dezgust, frustrare sau depresie, ei vor tinde neîncetat sa trimita.
   Respirã adânc! Îndreaptã-ti spatele! Trage umerii înapoi si scoate pieptul înainte! Înaltã fruntea, capul, privirea! Crezi cã ai putea fi cu adevãrat deprimat când afisezi aceastã posturã a trupului tãu?
  

    "Legile" limbajului trupului

   "Legile" limbajului trupului au bunul-simt de a nu exista cu adevarat, astfel încât eroarea ramane mereu posibila în descifrarea corecta a acestuia. Practic, este imposibila o decodificare exacta si realista a tuturor semnalelor emise în limbajul corpului, si totusi... Unii cititori ar putea fi contrariati de faptul cã limbajul trupului si-a facut un loc sub umbrela acestui blog de limbaje ascunse... La modul propriu, limbajul trupului nu-i un limbaj ascuns. Cel putin nu este unul ascuns privirii. I-am fãcut totusi loc în paginile acestui blog de limbaje ascunse, pentru cã risca mereu sa ramana ascuns perceptiei constiente si nu atat pentru faptul cã este un limbaj subtil, confuz sau polisemic, cat pentru acela ca semnalele sale pot fi si chiar sunt ignorate de creier, în majoritatea proceselor constiente de procesare a informatiilor. Mare parte dintre mesajele corpului raman în zona perceptiei subliminale.
   Limbajul trupului are întotdeauna valoare comunicativa. Mesajele exista permanent, chiar daca nu pot fi citite întotdeauna cu precizie si la timp. Orice pripeala în interpretarea semnalelor izolate sau ambigue poate conduce la concluzii false. În graba noastra de a le descifra, comitem adesea grave erori de interpretare.
   Limbajul trupului este confuz, în sensul ca numeroase semnale raman susceptibile de mai mult de doua-trei semnificatii distincte. Cutele orizontale de pe frunte, de pilda, apar atunci când ne încearca teama sau avem sentimente de îngamfare si atunci când tocmai am înteles un anumit lucru si spunem: .Aha, am priceput!.. Poate fi dificil sa deosebim semnalele arogantei de cele ale fricii sau ale timiditatii. Este riscant si simplist sa facem aprecieri pe seama unei observatii sumare a doar catorva indicatori ai limbajului trupului. Este cu adevarat un lucru rar sa citim pe cineva dintr-o privire. Dar nu imposibil.
   Descifrarea limbajului trupului se bazeazã pe încercare si eroare. Un semnal izolat nu are suficienta forta de expresie. În lectura trupului este absolut necesar sã verificãm ipotezele formulate pe baza perceptiei semnalelor izolate, sa ne asiguram ca se confirma unele pe altele si au într-adevar semnificatia ce li se atribuie. Verificarea interpretarii înseamna întrebari, tacere si rãbdare.
  
   Limbajul trupului are avantajul ca ramane oarecum independent de vorbitor, în sensul ca emite mesaje în timp ce persoana vorbeste, scrie sau afiseaza alte comportamente. De pilda, fara a întrerupe în mod explicit vorbitorul, îl putem descuraja manifestand o nedumerire politicoasa în expresia fetei sau clatinand capul dezaprobator. Din contra, îl putem încuraja sa continue prin zambet sau prin clatinarea aprobatoare a capului.
   Limbajul trupului exprima atitudini, emotii si sentimente, dar nu concepte si idei. El actioneaza la nivelul comunicarii analogice si are un suport mai curand hormonal decat neuronal.
   Limbajul trupului este unul transcultural. El leaga limbi (vorbite) si culturi diferite, în sensul ca are, adesea, aceleasi semnificatii aproape oriunde în lume. Expresia corporala a fericirii sau a tristetii, a satisfactiei sau a mâniei, a acordului sau dezacordului transcende culturile si limbile pãmântului. Totodata, limbajul trupului poarta o puternica amprenta culturala si sociala. Multe gesturi si posturi ale corpului tradeaza aria socioculturala în care individul a trait cândva sau traieste în prezent. Banal, dar în timpul rãzboiului, multi agenti americani infiltrati în Germania s-au deconspirat prin stilul american în care mâncau si stateau pe scaun, cu picioarele pe masa
  
  .
         Va urma.....

LIMBAJUL TRUPULUI

                      

Din marea mea curiozitate de a cunoaste cat mai bine oamenii din jurul meu am cercetat interpretarea gesturilor facute de cei care ma inconjoara.Cu stupoare m-am convins ca nu este doar o teorie aceea cum ca "gesturile si atitudinea tradeaza ce se ascunde in spatele cuvintelor bine-alese ale unei persoane". 

De aceea, daca stii sa interpretezi limbajul corpului, iti poti da seama cand interlocutorul te minte, poti afla ce intentioneaza sa faca sau care ii este stare de spirit. 93% din mesajul comunicat este transmis prin elemente nonverbale, precum: tonul vocii, mimica ochilor si al fetei, gestica, postura sau aranjarea unui spatiu intim... aceste indicii devin foarte evidente si depasesc barierele comunicarii verbale in situatiile emotionale,netezesc practic calea catre gandurile celui din fata ta. Insa ai grija ca atunci cand incerci sa descifrezi limbajul trupului cuiva sa nu arati asta interlocutorului ca intentionezi sa faci asta, deoarece isi poate controla gesturile si te va induce in eroare.

"Fiecare gest este asemenea unui cuvânt,iar un cuvânt poate avea mai multe întelesuri. Perspicace este cel ce poate citi «propozitiile» trupului." - Allan Pease

Ochii arată gradul de interes

Ochii îţi pot transmite o mulţime de informaţii despre persoana din faţa ta. Astfel, dacă aceasta are pupilele dilatate înseamnă că este interesată de subiect sau de tine. Un alt semn este direcţia privirii.

Atunci când interlocutorul priveşte mult într-o parte, minte, este nervos sau distras. Iar dacă priveşte în jos, probabil că este timid. Pe de altă parte, contactul vizual mai lung de cinci minute este un indiciu al atracţiei fizice, însă o privire fixă, însoţită de imobilitatea feţei denotă un dezacord referitor la ceea ce i se transmite.

Mâinile: deschidere sau reţinere

Atunci când persoana cu care stai de vorbă îşi ţine braţele deschise înseamnă că se simte confortabil, că este relaxată. De asemenea, dacă aceasta îşi odihneşte mâna în spatele gâtului sau al capului, este deschisă către ceea ce se discută. Mâna poziţionată pe şolduri denotă aşteptare sau nerăbdare, însă braţele în şolduri sunt şi un semn de agresivitate, de atac.

Dacă interlocutorul îşi ţine mâinile încrucişate, sugerează o atitudine închisă, neîncrezătoare sau defensivă. Pe de altă parte, dacă îşi ascunde mâinile în buzunare sau altundeva poate fi un semn că nu spune tot adevărul sau că minte. Acelaşi lucru se poate deduce şi dacă persoana respectivă îşi duce mâna în dreptul feţei sau ochilor.

Poziţia capului indică simpatie sau timiditate

Capul uşor dat pe spate poate fi un semn de simpatie. Dacă interlocutorul zâmbeşte în timp ce-şi dă capul pe spate, această atitudine poate fi interpretată ca un flirt. Pe de altă parte, dacă îşi ţine capul plecat poate ascunde ceva, iar dacă face acest lucru atunci când i se face un compliment ar putea fi vorba de timiditate. Dacă gestul vine după o explicaţie înseamnă că acesta nu este sigur că ceea ce a spus este corect.

Te imită? Un semn că te place!

Dacă atunci când vorbeşti cu cineva, acesta îţi imită poziţia corpului înseamnă că se simte confortabil. Probabil că persoana respectivă este interesată de tine şi de ceea ce spui şi încearcă să stabilească o relaţie între voi doi.

Ce gesturi trădează nervozitate

-Atunci când o persoană îşi dă părul pe spate cu mâna înseamnă fie că te place, fie că se gândeşte la ceva ce vine în conflict cu ceea ce spui tu. Dacă îşi ridică sprâncenele atunci când face acest gest, poţi fi destul de sigur că nu este de acord cu tine.

-Dacă interlocutorul poartă ochelari şi îi tot împinge în sus şi în jos, este un semn de dezacord. În cazul în care te priveşte peste ochelari sau îi scoate indică faptul că nu poţi ascunde nimic de privirea lui şi că este gata de înfruntare.

-Dacă se încruntă şi îşi îngustează ochii ilustrează încercarea de a înţelege ce i se spune, fiind însă sceptic în legătură cu ce i se transmite.

Mişcarea picioarelor denotă teamă

Persoanele cu încredere în ele însele stau cu picioarele drepte şi depărtate, într-un context tensionat, poziţia putând semnifica şi agresivitate. Dacă interlocutorul bate din picior sau îşi mută greutatea de pe un picior pe altul înseamnă că este nerăbdător, speriat sau intimidat. Iar atunci când stă jos şi îşi ţine picioarele încrucişate este un semn că este relaxat.

INTRE VOINTA SI DESTIN

Daca v`as intreba care este cel mai minutat dar pe care l`ati primit vreodata, ati face un efort de gandere, apoi ati insira tot felul de evenimente frumoase,caci nu exista om care sa fi trait in viata sa si clipe fericite.Putini se vor gandi insa, la darul vietii, la cel mai scump, cel mai minunta si nu rareori cel mai dureros dar. Sa ne inchipuim ca nu am fi existat niciodata, ca nu am fi vazut niciodata lunima Soarelui si frumusetile Pamantului, ca nu am fi muscat nicodata cu pofta dintr`un mar ca n`am fi trait niciodata fiorul primei iubiri....
Cu toata averea lumii, nu putem cumpara o viata care nu a fost sortita sa existe, nu putem cumpara o a doua viata pe Pamant, pentru noi ori pentru persoanele pe care le indragim.Din pacate pe planeta noastra traim numai o singura data si numai cateva zeci de ani, mult mai putin decat am dori, mult mai putin decat alte fiinte , decat corbi ori elefantii  de exemplu. Cand la semnul stabilit de destin, lumanarea vietii se stinge, ne intoarcem acolo de unde am venit, in Marea Taina a Universului,taina neelucidata inca de nici o religie, filizofie ori stiinta. N`ar fi explus ca pe alte planete din alte sisteme solare, viata sa decurga dupa alte reguli si alte ritmuri.Noi, pamantenii. traim deocamdata sub legea vietii si a mortii, lege care nu are nimic deprimat ori inspaimantator in ea pentru cel care a ajuns sa o inteleaga. Cand flacara lumanarii incepe sa palpaie, dand semne ca se va stinge, trebuie sa fim deja senini si impacati cu noi insine, cu cei din jur, cu viata si moartea. O singura solutie exista pentru aceasta: sa traim viata omeneste, cu pofta, ca pe un mare dar ceresc.
va urma.......

Calatoria unui ins prin tainele psihologiei

"Din pura curiozitate si dorinta de a cunoaste mai bine omul,dar in primul rand pe mine insami,...am cautat detalii despre o stiinta numita psihologie. Auzisem undeva la niste cunostinte ca te ajuta sa te simti mai bine,mai increzator,....ba chiar ca poti cunoaste pe cineva chiar si prin prizma unui simplu gest. Si neavand alta sursa de inspiratie/documentare, initial am dat un search pe Google, unde am gasit cateva articole interesante despre ce este sau cum poate fi interpretata psihologia... De exemplu stiati ca un simplu gest facut involuntar te poate demasca in fata intregii lumi?!. Sau ca un om care are nasturele descheiat la haina atunci cand iti vorbeste este dispus sa te asculte, pe cand unul care se incheie la haina in timp ce iti vorbeste nu este dispus  sau ca o simpla privire,directia sau felul in kre o face poate demonstra sinceritate cuiva.....?
Dar cel mai tare m'a impresionat ba chiar m'a uimit carte lui Pavel Codrut "Cheile succesului", mi'a captivat complet atentia si care fara sa imi dau seama m'a facut sa vad diferit lumea,asa cum este ea defapt. In primul rand m'am cunoscut pe mine asa cum sunt eu cu adevarat. M'a ajutat sa merg mai departe in momente carora pana atunci nu le'as fi putut face fata cu capul sus. Este o carte minunata, surprinde diferite etape din viata unui om , etape prin care cu siguranta trece oricine. Cel mai important: am invatat ca nu trebuie sa negam ceea ce simtim ce ni se intampla, ci trebuie sa recunoastem si sa o spunem cu voce tare: "Nimic nu este imposibil" ,doar asa reusim sa mergem mai departe.....
Psihologia este atat de ineresanta,mult mai interesanta decat am crezut initial la primul search. De aceea am hotarat sa impart cu voi  aceasta experienta, aceasta bucurie....."
 Dar inainte de toate haideti sa aflam impreuna ce este  psihologia, de unde vine si cum sa format ea.

Psihologia (din limba greacă: ψυχή psyché = suflet, λόγος logos = știință) este știința care studiază comportamentul uman, inclusiv funcțiile și procesele mentale ca inteligența, memoria, percepția, precum și experiențele interioare și subiective cum sunt sentimentele, speranțele și motivarea, procese fie conștiente, fie inconștiente.
În acest cadru general al activității psihice distingem următoarele categorii:

• Conținut psihic sau de conștiință: elementul care, intr-un moment determinat, face obiectul unei funcțiuni psihice.
• Funcțiuni psihice: modalitatea specifică a activităților conștiente independent de conținutul lor.
• Mecanisme psihice: modalitatea specifică a activităților inconștiente.
• Sfere sau straturi psihice: ansamblul de funcțiuni și mecanisme comune unei anumite funcțiuni psihice (de ex.: sfera afectivă, sfera cognitivă etc.).
• Tipul psihologic: ansamblul caracteristicilor individuale intelectuale, afective și voluntare care pot fi schematizate într-un mod abstract (personalitatea).

Psihologii adoptă diverse modalități în studiul activității psihice. De exemplu, psihologia experimentală folosește metode știițifice în descrierea și înțelegerea cauzelor și relațiilor reciproce ale unor procese diferite cum sunt percepția, învățarea, memorizarea și comportamentul social. Psihologia umanistică face mai de grabă investigații calitative pentru a cerceta experiențele subiective ale ființelor umane.
De la înființarea primului laborator experimental de psihologie de către Wilhelm Wundt în 1879 la Universitatea din Lipsca (Leipzig), psihologia s-a separat treptat de filozofie, din care provenea, pentru a deveni o specialitate de sine stătătoare cu o serie de direcții și subspecialități, care dispun doar în parte de un limbaj comun.
Va urma......